Din autorizaţia de construcţie păstrată în arhiva PMB știm că dosarul proiectului a fost depus la registratura Primăriei IV, Verde, pe 26 aprilie 1937, primind „autorizaţiunea nr. 13B, din 3 august 1937”¹, prin care G. Juvara putea construi „în zona protejată clasa 3, decretată plină, un corp de clădire subsol, parter, patru etaje și mansardă, din zidărie masivă și învelită cu metal conform planurilor întocmite de arhitect Tiberiu Niga. Valoarea lucrărilor era estimată la 2.200.000 lei. G. Juvara a primit permisiunea de a edifica, după o așteptare de aproape cinci luni, dar numai cu condiția de a decora calcanul rămas vizibil și de a retrage balconul și bowindow-ul cu 1.90 m spre stânga, conform modificărilor făcute pe planuri cu creion de către Serviciul Arhitecturii”. De asemenea, era obligatoriu să construiască în subsol un adăpost „aero-chimic“ pentru 25 de persoane și să realizeze toate planșeele din beton armat, inclusiv cel al mansardei. Antreprenorul lucrărilor a fost ing I. Kivovici.

Pentru a putea construi, a fost demolată clădirea existentă, care făcea parte din dota Georgettei Maria N. Galca, căsătorită cu Constantin Juvara, în anul 1930.